”I wear hats because, this way, I aknowledge the origins of the old Văcărești slums, out of which my family and I come. In addition, it is a sign of love and appreciation for my grandparents and great grandparents. For the same reason, I wear perforated T-shirts and flip flops, because my family has spent summers on the Bucharest sidewalks and, incidentally, I do and express the same thing.
I own Maradona printed T-shirts because when I was a child and strolled along the Văcărești Road, from my grandparents to my parents, back and forth, between numbers 206 and 302, at some point I began to think that at the center of the Universe there is a boy who is walking. Obviously, as a child, I didn’t realize that it was about me and about my personal universe. Instead, I associated this idea with Maradona. It was a build up which, years later, I found to be funny and I tried to interpret in some way.
I take street photographs of only certain segments that interest me and are related to me because, as I’ve said already, everything is about my personal universe, about self-becoming, and about the observation and analysis of this process in real-time, while it happens, only with a phone camera and nothing else. All my photos are self-portraits, taken using a mobile phone and a timer. Since I’ve mentioned them, the socialist and realist images are on the subject of a social class I identify with: the middle class. I’m talking about that clean middle class, not cosmeticized or thicken up, of the man who gets a 15 million salary. I’m not interested in minorities, homeless, or rich people of any kind, just in people who travel by public transport, shop at Lidl, carry plastic bags and so on.
I write stories in various forms, Facebook statuses, articles for different websites, or for a magazine, here and then, I have a tumblr with 14 stories and mixed-media, and now, a blog. Everything has to do with me and with my universe, they are like extensions of my personality, similar to the self-portraits, distorted, in detail, repetitive, with large spaces, visually powerful, at different times, on several levels.
The quest for and the manifestation of the self happen through means of expression specific to a period. A shirt, some pants, an object that you bought or that you found, a dance at a fair, a concert, a meeting, an event, or a text, in the center of everything is you. With every step taken in a new frame, in an absolutely random moment of some day, something adds up to your individual universe in the larger picture. This way you generate nostalgia and insights, memories and expectations, regrets and desires, that, often, are encoded in concrete things: a ball, some shoes, and so on. Who are you in relation to those objects, and them in relation to you? What would you think about yourself, from a different point, level and time of your discovery? Maybe you forgot, maybe you’re scared, maybe you’ve learned certain things, or maybe, simply, you miss yourself.”
Mihnea Mihalache-Fiastru was born in 1982 in Bucharest. Since 2001 he writes articles for various magazines. In 2012 he began taking self-portraits with a webcam at first, and then, in 2013, with his mobile phone camera.
RO version
Port pălării pentru că cred că, astfel, îmi recunosc originile vechii mahalale Văcărești din care eu și familia mea venim. În plus, e un semn de drag și apreciere către bunicii și străbunicii mei. Din același motiv port și maieuri cu găurele și șlapi, pentru că familia mea și-a petrecut verile pe trotuarele din București și, întâmplător, același lucru îl fac și eu și îl și exprim.
Am tricouri cu Maradona pentru că, atunci când eram copil și făceam drumul pe Văcărești de bunici la părinți sau invers, între numărul 206 și 302, la un moment dat, m-am gândit că în centrul Universului e un băiat care se plimbă. Evident, fiind copil, nu mi-am dat seama că era vorba despre mine și despre universul meu și am asociat, fără să-mi explic cum, această idee cu Maradona. A fost o construcție care, ani mai târziu, mi s-a părut amuzantă și pe care am încercat s-o interpretez într-un fel.
Fac fotografii de stradă doar pe anumite segmente care mă interesează și care au legătură cu mine, pentru că, așa cum am spus, deja, e vorba despre un univers personal, despre devenirea sinelui și despre observația și analiza acestui aspect și proces în timp real, atunci când se întâmplă, doar cu camera telefonului mobil și nimic altceva. Toate fotografiile sunt autoportrete, realizate cu camera telefonului mobil și timer. Pentru că tot le-am pomenit, imaginile cu aspect social, realist, au ca subiect o anumită clasă socială cu care eu mă identific momentan, anume clasa de mijloc. E vorba despre acea clasă demijloc curată, deloc cosmetizată sau îngroșată, a omului care are un salariu de 15 milioane. Nu mă interesează minoritățile, boschetarii, bogații de orice fel, nu, doar oamenii care circulă cu mijloace de transport în comun, fac cumpărături de la Lidl, cară plase și așa mai departe.
Scriu povești în diferite forme, status-uri pe facebook, articole pe diferite site-uri sau în vreo revistă când și când, am un tumblr cu 14 povești și mult mixed-media, acum am și un blog. Toate au legătură cu mine și cu universul meu, sunt ca niște extensii ale personalității mele, la fel ca autoportretele, distorsionate, în detalii, repetitive, cu spații largi, puternic vizuale, în timpi diferiți, pe mai multe planuri.
Căutarea și manifestarea sinelui se întâmplă prin mijloacele specifice perioadei. O bluză, niște pantaloni, un obiect pe care ți l-ai cumpărat sau pe care l-ai găsit, o horă la un târg, un concert, o întâlnire, un eveniment sau un text, în mijlocul cărora ești tu. Cu fiecare pas făcut într-un nou frame, într-un moment absolut întâmplător dintr-o zi oarecare, universului individual i se mai adaugă ceva în cadru de ansamblu. Astfel se creează nostalgii și perspective, amintiri și așteptări, regrete și dorințe, care, de multe ori, se codifică într-un lucru concret: o minge, niște încălțări etc. Cine ești tu în raport cu acele obiecte și ce sunt ele în raport cu tine ? Oare ce crezi tu despre tine, dintr-un alt punct și dintr-un alt nivel și moment al descoperirii tale ? Poate ai uitat, poate ți-e groază, poate ai învățat anumite lucruri sau poate pur și simplu ți-e dor.
